Anul acesta, unul dintre principalele subiecte de interes, atât pentru ONG-uri (implicit pentru noi) cât și pentru alte instituţii, este cel legat de modificarea Legii Voluntariatului (Legea nr. 95/2001). Printre cele mai importante modificări propuse de Ministerul Tineretului și Sportului în colaborare cu ONG-urile din țară, impune ca activitatea de voluntariat să fie recunoscută ca experiență profesională. Această nouă reglementare vine în sprijinul tinerilor fără experiență în muncă, precum și șomerilor.

Subiectul în cauză a generat numeroase discuții și dezbateri în presă și în mediul politic. Inevitabil, au apărut și confuzii cu privire la conceptele de voluntariat, stagiu de practică și intenship.

imagesÎn acest sens, reprezentanții Federaţiei Organizaţiilor care Sprijină Dezvoltarea Voluntariatului în România – VOLUM vin cu câteva clarificări în legătură cu acești termeni:

–         Voluntariatul este o activitate desfasurată exclusiv de organizații de drept public sau privat fără scop patrimonial și fără scop lucrativ. Voluntariatul se referă la activități exclusiv de interes public și comunitar cum sunt asistența și serviciile sociale, protecția drepturilor omului, educație, sănătate, sport, protecția mediului etc. Activitatea de voluntariat nu este remunerată, se desfășoară din proprie inițiativă de orice persoana fizica, și este reglemementă printr-un contract cadru de voluntariat. Conform legii, este interzisă încheierea contractului de voluntariat în scopul de a evita încheierea unui contract individual de muncă sau, după caz, a unui contract civil de prestări de servicii ori a altui contract civil cu titlu oneros pentru efectuarea prestaţiilor respective.

–         Practica (stagiul de practică) este o condiţie obligatorie pentru studenți pentru încheierea studiilor superioare. Aceasta presupune desfășurarea de activități practice pentru consolidarea cunoștințelor teoretice și formarea abilităților în concordanță cu specializarea sa. Practica se desfășoară în baza unui contract cadru între organizator (instituția de învățământ) și partenerul de practică (societatea comercială, instituția sau orice altă persoană juridică). Durata practicii este cuprinsă în planul de învățământ, iar practicantul poate fi angajat de catre partenerul de practica pe baza unui contract de muncă pe perioada determinată, conform legislației în vigoare.

–         Internshipul, deși nu este reglementat în România, reprezintă una din cele mai folosite practici prin care absolvenții sunt introduși pe piața muncii. Conceptul de internship s-a dezvoltat în România odată cu cel de companie multinațională, iar aplicarea sa a suferit modificări și adaptari provenite de la nivel european, prin angajatorii multinaționali. La acest moment exista numeroase programe locale sau naționale de internship organizate în baza unui contract de muncă pentru tinerii care și-au încheiat studiile și nu au experiență pe piața muncii. Decizia de a remunera sau nu persoanele care iau parte la un astfel de program ramane la alegerea angajatorului.

Reprezentanții VOLUM mai precizează că cele trei activități ar trebui reglementate separat iar voluntariatul ar trebui să se desfășoare doar în cadrul organizațiilor non-guvernamentale, și nu ar trebui să fie instituționalizat, așa cum sunt practica și internshipul.

 

Adelina Iancu

Intern PR şi Comunicare

ONG Mare Nostrum