“-Iubesc marea! O ador atât de mult încât nu pot spune în cuvinte, doar prin desene, zicea Ilinca, o fetiţă de numai zece anişori, care adora marea şi peisajele ei, în deschiderea primei ei expoziţii.

Ilinca locuia într-un orăşel la malul mării care avea un port foarte frumos cu vaporaşe şi locuitori veseli.

Ea stătea de dimineață până seara şi admira marea care îmbrăca stâncile şi capătul digului când era agitată, păsările care zburau în înaltul văzduhului şi reveneau vesele înapoi în zilele însorite sau scoicile care împodobeau plaja asemeni mărgelelor de la gâtul fetei în serile cu lună plină.

Imaginile imortalizate în mintea ei le transpunea pe pânza albă cu ajutorul culorilor şi al pensulei. Toată lumea îi admira creaţiile, iar părinţii şi profesoara de desen o încurajau în ceea ce făcea. Copii o iubeau şi îi doreau compania deoarece era o fire veselă şi plăcută, dar nu doar ei sunt cei care o plăceau, ci şi marea ş isoarele o adorau, făcându-i buclele blonde să strălucească ca aurul în lumina zilei, iar ochii ei deveneau mai albaştri în prejma mării.

De Paşte, fetiţa primi în dar de la părinţi un set de culori şi pânze noi. Toată ziua se gândi ce va picta pe noile pânze, aşa că se culcă bucuroasă în lenjeria proaspăt spălata de culoarea azurului. Adormi repede şi în visul ei apăru o sirenă care îi spuse că îi va îndeplini o dorinţă, iar Ilinca îşi dori să vadă cum se trăieşte în împărăţia mării. Sirena acceptă şi o transformă într-un peştişor, după care o duse să-i arate toate locurile frumoase, cum ar fi: bancurile de peşti jucăuşi care incepură să se rotească în calea lor, coralii cei frumos colorați care îi atrăgeau atenţia fetiţei prin frumuseţea lor, lăsând-o mută de uimire şi curcubeul care lua naştere din adîncul mării, după ploaie. Ilinca era atât de fascinată încâ îi spuse sirenei că şi-ar dori să locuiască aici, deoarece este un tărâm de basm şi nu exista niciun pericol. Atunci sirena, fără niciun cuvânt, se întristă şi o duse pe fetiţă şi îi arătă partea fără strălucire a mării, o duse în port să vadă cum deşeurile şi resturile menajere care plateau deasupra mării nu lăsau ca soarele să pătrundă şi să dea culoare acelor locuri. Mai încolo văzură doi peştişori care se zbăteau să scape din mrejele unei pungi de plastic, aruncată poate de cineva din întâmplare. I-l arătă şi pe tânărul delfin, care nu de mult, din greşeală, înghiţise un dop de la un pet care îi bloca parţial respiraţia.

Fetiţa îngrozită se trezi şi, cu lacrimi în ochi, îşi strigă mama, care se chinui ceva vreme până o linişti.

A doua zi, Ilinca începu să picteze numai peisaje triste, cu marea agitată, plină de deşeuri, iar prima care observă schimbarea fetiței fu profesoara ei de desen, care o şi întrebă de ce este tristă, la fel şi desenele ei. Ilinca îi povesti visul şi îi spuse că acum vede altfel marea, îi aude strigătul de ajutor şi îi citeşte supărările. Profesoara se gândi ce ar putea face să o înveselească din nou pe fetiţă.

Aceasta s-a dus la edilul oraşului şi a propus ca următorul weekend să se desfăşoare o acţiune amplă de curăţare a plajei şi a ţărmului mării din apropierea oraşului. În această acţiune de ecologizare, intitulată ,,Moştenirea noastră Marea”, s-au implicat copii de la şcoala Ilincăi, constructori, ingineri care lucrau în port dar şi simpli cetăţeni ai oraşului.

Cu această ocazie a fost amenajat un spaţiu pe faleza dinspre far unde puteau fi admirate pe de o parte pânzele vesele pline de culori vii şi pe cealaltă parte tablourile triste, mohorâte în culori închise, ale Ilincăi. Vizitatorii şi-au dat seama din desenele fetiţei cât rău putem face cu voia sau fără voia noastră unor fiinţe nevinovate.

Acţiunea a fost un real succes, iar lumea era încântată, căci după efortul depus, rezultatele se puteau vedea. Fetiţa a devenit din nou veselă şi şi-a propus, când va fi mare, să devină scafandru, din două motive: primul este de a vedea toate frumuseţile ascunse ale mării, şi al doilea este de a încerca, pe cât posibil, să o apere de relele care pot să o polueze, făcând să dispară acele bogăţii pe care doar marea le poate oferi.”

Dan Alin și Dan Luana,

 Școala Gim. “Gala Galaction”, Mangalia

Mențiune , concurs “Povestea deșeurilor”

din cadrul proiectului MARLISCO