“A fost odată ca niciodată într-o mare înspumată… Mulți o credeau „Marea Deșeurilor”, fiindcă Regele Sticlelor și Regina Peturilor – Familia de Gunoaie/Deșeurilor – pusese stăpânire pe acest tărâm de ape.

Familia era foarte numeroasă: prinții și prințesele apelor erau dozele de metal colorate și cutiile de carton. Cavalerii Paie de plastic și majordomul Dop apărau familia regală. Acolo, ei locuiau în cutiile mari de carton care erau casele lor. Domnișoarele lingurițe, furculițe și domnii cuțite aveau treburi speciale: distrugerea plantelor, a animalelor și poluarea mării.                                                Toți trăiau fericiți și se bucurau când oamenii ignoranți și neiubitori de mediu și natură aruncau deșeuri variate, de toate felurile și toate neamurile. Acești oameni creșteau familia lor și dădeau putere distrugătoare acestora.

Aveau de suferit toate viețuitoarele!

Noi , iubitorii de viață și sănătate ne gândeam cum să schimbăm situația.

Așadar, toți trăiau fericiți… până când majordomul Dop a anunțat speriat apariția unui vas în apropierea palatului Deșeurilor.

Se mirau toți și nu știau ce se va întâmpla și vorbeau tare gălăgios:

– Dragul meu, întrebă regina, e vreun bal și nu mi-ai spus? Ai vrut să-mi faci o surpriză?

– Nu știu nimic despre așa ceva! răspunse regele. De obicei majordomul ne anunța.

– Nici eu nu știu nimic… e sigur o surpriză! spuse majordomul Dop.

Vasul se apropie și tot regatul era invitat să urce la bord. Familia de Deșeuri a înțeles că li se promite o altă viață, în alt loc unde vor fi transformate și tratate cu respect…Ele vor fi din nou utile, nu ca acum în bătaia valurilor și aruncate de colo, colo.

– Uau!!! vrem să ne distrăm și în alte locuri frumoase și interesante! exclamară ele pe când urcau nerăbdătoare pe punte.

Urcând la bord, au citit numele vasului salvator: se numea MARE NOSTRUM! Căpitanul vasului a fost foarte convingător:

– Veniți cu mine! Lăsați viețuitoarele să trăiscă în liniște și pace, în voia lor.

– Dar unde mergem? întrebară deșeurile marine.

– Plecăm într-o călătorie magică în care veți deveni obiecte noi, utile, folositoare, strălucitoare și colorate! răspunse căpitanul.

Regele Sticlă îl întreabă cu voioșie pe căpitan:

– Cum să învățăm oamenii să ne sorteze și să ne recicleze, să ne separe pe neamuri de același fel: plasticele separat, sticla de o parte, metalele și altele noastre rude…?

– “Păstrează și iubește leagănul vieții !” au strigat într-un glas marinarii voluntari .

Acesta este imboldul care ar fi bine să răsune în fiecare dintre noi!

Ar trebui să se cunoaștem  mai bine această mare prietenoasă și să o protejăm, iar Marea Neagră să rămână o sursă de viață sănătosă pentru generațiile viitoare!”

Onciul Teodora,

 Școala Gim. Nr.29 “Mihai Viteazul”, Constanța

Mențiune , concurs “Povestea deșeurilor”

din cadrul proiectului MARLISCO